timpul nu se mai intoarce: Care e locul tau ?

marți, 15 iulie 2008

Care e locul tau ?

Care e locul în care meditezi? în care stai şi te gândeşti la ce ai realizat sau ce vrei să faci în continuare?

Pentru unii poate fi biserica, mânăstirea, pentru alţi plimbarea prin parc, muntele. Pentru mine, locul în care timpul stă pe loc e la munte. Plimbându-mă pe cărări sau stând şi admirând natura.

În ultimul timp datorita programului încărcat, nu am mai mers la munte. În schimb am găsit alt loc: la facultate. Am un profesor, care nu ştiu cum reuşeşte, însă mă uit la ceas, e 10 fix, mie mi se pare ca a trecut jumătate de oră, mă uit din nou la ceas, au trecut abia 7 minute. Pentru mine e un loc foarte bun de meditat, pâna ajung la munte…Aş mai scrie, dar am de mers la meditat…

Care e locul tau în care timpul stă pe loc?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Nimeni nu te întreabă daca vrei să te naşti, nimeni nu te întreabă când vrei să mori. Sunt nişte daruri de la divinitate pe care le primeşti ca atare, pentru care trebuie să fii recunoscător în fiecare moment al vieţii tale, pe care nu le aştepţi dar care îţi conduc întreaga viaţă. Este alegerea ta cum le vei preţui şi numai la apus vei ştii dacă ziua ta a fost aşa cum te aşteptai..

Ne facem planuri de viitor, uitând să trăim prezentul. Uităm că un om cu adevărat fericit este acela care se bucură de puţin, acela care preţuieşte prezentul, acela care trăieşte azi ca şi cum mâine nu are exista. Risc să fiu înţeleasă greşit. Nu spun că a avea aşteptări mai mari de la viaţă este un lucru rău. Ceea ce vreau să spun este că aşteptările noastre nu trebuie să ne conducă viaţa, trebuie să ne bucurăm de aici şi acum ca şi cum prezentul este ceea ce am aşteptat.

Aşteptarea e un lucru bun când capătă forma speranţei, devine periculoasă când o privim ca pe o amânare. Timpul e necruţător, timpul nu stă în loc pentru aceia laşi dintre noi care amână să trăiască . Timpul e prieten bun cu aceia care se bucură de prima zăpada, de primul ghiocel, de primul Te iubesc, de primul pas al copilului.

De multe ori mi-am dorit sa am un buton pe care sa il apas atunci cand simt ca un lucru nu e ok, ca ceva nu merge sau pur si simplu nu inteleg ce se intampla in jur.si sa se opreasca tot in jur, sa am timp sa ma uit la fiecare detaliu, om, lucru din viata mea, sa il analizez si sa pot trage o concluzie. lucrurilor care imi fac viata mai dificila (chiar daca uneori eu singura fac acele lucruri), sa pun oamenilor care ma ranesc sau care imi strica ziua doar pentru placerea lor personala. Sa apas butonul de primul rand pentru a retrai clipele care m-au facut sa zambesc cu adevarat, pentru a retrai acele sentimente care ma fac sa ma simt vie. Sa apas.pentru a intelege lucrurile care ar trebui intelese atunci pe moment, nu dupa ceva timp.pentru a face (doar) uneori altfel lucrurile, pentru a gandi si a actiona diferit, pentru a lua alta decizie si pentru a vedea alt rezultat Nu stiu daca e vorba de schimbarile din viata mea, care vad ca sunt la tot pasul sau daca e vorba de anumite greseli care abia acum sunt observate si simt ca nu mai pot fi remediate si impreuna cu ele, anumite consecinte care trebuie suportate.as vrea un buton pe care sa il pot apasa si sa imi dea sansa de a face din nou totul, poate cu alta gandire, alte sentimente, cu alte greseli si alte consecinte.Stiu, sunt naiva si viata ar fi prea simpla atunci si nu am mai avea de ce sa invatam din greseli si nu ne-am mai maturiza, suportand ceea ce singuri am creat.Dar asta nu inseamna ca nu imi doresc acest lucru. Parca sunt prea obosita sa alerg o data cu timpul, sa astept, sa lupt pentru ceea ce imi doresc...prea obosita sa privesc cum toate lucrurile trec si raman doar cu intrebarile, fara sa am prea multe raspunsuri.Uneori nu vreau decat o zi de la viata mea, o pauza in care sa ma asez jos pe podea, sa ma fac mica, sa privesc ceea ce ma incojoara, iar ceilalti sa nu ma vada.uneori as vrea sa vad cum ar fi viata mea, fara mine in ea.

Timpul lasa urme asupra fiecaruia dintre noi. Unii ii simtim trecerea mai mult,altii mai putin. Unii regreta timpul pierdut,altii multumesc ca li s-a dat o noua zi. Indiferent de cum suntem,toti stim un singur lucru: timpul trece iar noi nu putem face nimic in legatura cu aceasta. De cate ori nu ne-am dorit sa ne intoarcem in timp,sa vrem sa schimbam ce-am facut gresit,sa putem spune cuvintele pe care nu le-am spus cand trebuia sau pur si simplu sa facem acel gest ce ne-ar fi facut viata mai fericita? Timpul nu iarta pe nimeni si nu se opreste in loc pentru durerea ta. Timpul nu sta si nu iti da voie sa te opresti,sa tragi aer si sa o iei de la capat. Timpul nu iti iarta greselile si nici nu te intelege. Timpul nu se intoarce pentru tine si pentru nimeni altcineva. Timpul nu iti da ragaz sa culegi lacrimile irosite pe drum doar in speranta ca le vei putea recupera in vreun fel. Iti fura nemilos si cele mai fericite clipe si le face sa treaca mult prea repede iar pe cele grele le transforma in eternitate.Nu iti permite sa faci doi pasi inapoi dupa ce ai facut unul gresit inainte. Nu iti da puterea sa iti iei inapoi piesele pierdute din inima ta,precum nu vindeca nici ranile sufletului tau,ci doar incearca sa le acopere. Nu iarta aceea lipsa de iubire simtita de la cel apropiat. Timpul trece fara voia noastra si nu apartine nimanui. Insa viata noastra ne apartine,iar din ea putem face ca timpul sa treaca frumos si mult mai greu. Inconjurati-va de oameni dragi voua, cei aproape de sufletul vostru. Acei oameni a caror nume cand il auziti,va trezesc un sentiment de bucurie.Iertati si uitati micile greseli celor pe care ii iubiti. Nu uitati pe cei ce v-au uitat si treceti prin fiecare zi macar cu un zambet. Multumiti ca sunteti sanatosi si iubiti pana la epuizare. Dar mai ales nu uitati sa le spuneti celor de langa voi cat de mult ii iubiti caci Timpul este ireversibil si nu iti reda amintirile pierdute in zapaceala de afara."Independent de noi,viata merge inainte...Iubiti-va neincetat si nespus de mult!

timpul nu se mai intoarce

marți, 15 iulie 2008

Care e locul tau ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sustin Educatia

hemofilic

Persoane interesate

mai citesc