timpul trece

A fost ceva ce ţi-ai dorit să înfăptuieşti, a ţinut în totalitate de tine, ai avut şi toate resursele necesare, dar totuşi ai abandonat?

Eu, personal mi-am dorit, pentru multe am luptat şi am muncit, pentru altele mai puţin, pentru altele deloc şi am ajuns la următoarea concluzie. Timpul chiar nu stă în loc pentru nimeni; o singură dată s-a întâmplat în vremea lui Iosua, când Dumnezeu nu a lăsat soarele să apună până nu s-a terminat marea luptă de la Gabaon, însă mai avem mult până să semănăm cu Iosua, să îndrăznim să Îi cerem Domnului ca soarele să întârzie să apună pentru noi; de aceea trebuie să avem grijă cu el că se poate întoarce împotriva noastră şi ne vom trezi într-o continuă probă de viteză.

Mă uit în urmă şi realizez că acum aş fi zâmbit, dacă atunci când am avut toate resursele pentru a duce la final diverse proiecte aş fi perseverat şi aş fi luat în serios că timpul nu stă după nimeni. M-am trezit, însă acum, din nefericire, resursele sunt aproape 0 pentru multe dintre ele, alegerile noastre întotdeauna au consecinţe.

Îmi doresc să fim responsabili cu timpul nostru, să înţelegem că multe lucruri nu se pot întâmpla peste noapte şi că trebuie să avem răbdare, să ne dedicăm şi mai presus de toate să nu renunţăm pe parcursul drumului. Acel stejar înalt şi frumos, oare cum a crescut? Oare a fost plantat ieri şi azi a ajuns aşa?

Anul acesta eu l-am început cu promisiuni de care chiar vreau să mă ţin, iar la sfârşitul lui vreau să mă uit în urmă şi….să zâmbesc. Să folosim în favoarea noastră faptul că timpul trece şi să ne amprentăm frumos propria istorie.